11 ianuarie 2010

Senzatii.

Nu, nici tari, nici romanesti.
M-am trezit in dimineata asta cu o senzatie de libertate.
Simteam cum vantul imi patrunde in piele, desi fereastra era inchisa.
Parca soarele imi inunda fata, si nu ma lasa sa vad nimic altceva decat zambete.
Urechile erau scufundate intr-un cantec placut, de vara.
Si nu ma mai saturam de tot ce simteam.
Confuza de tot ce simt, m-am ridicat.
Dar o data cu asta, totul s-a spulberat.
S-a dus, ca si un castel ce e stricat de valurile marii.
Asta e! Mi-e dor de mare.
Mi-e dor sa imi simt din nou talpile arse de nisipul ce scartaia sub picioare.
Mi-e dor sa aud marea cum imi canta vechiul ei cantec.
Mi-e dor senzatia aia de libertate.
Si parca totul e pustiu in jurul meu.
Dar nu, si iarna are partile ei frumoase, desi niciodata nu m-as da inlaturi de la o escapada la mare.
:)


P.S.: Enjoy this winter!:*

3 comentarii:

  1. ce frumos..:X
    oofff..senzatiile astea date de vara..
    de ce oare se lasa asa de mult asteptata? "vede" doar ca vorbim foarte des desprea ea...sa vina odata... ca o "mireasa" se lasa asteptata..dar si cand va veni.."nunta" va fi mirifica
    imi place postarea ta..:X

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa descrierea sentimentului tau:):*
    Shi sunt deacord,dar cum stim toti cand e iarna vrem vara si cand e vara vrem iarna:))

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos:X:X
    imi place la nebunie:X:X
    bravo fata!:X:X
    :*:*

    RăspundețiȘtergere