16 aprilie 2010

Sfarsit de saptamana.

Desi se presupune ca sfarsiturile de saptamana ar trebui sa fie relaxante, uite ca la mine nu a fost asa.
Maine o sa fie din nou o sambata ca...aceea.
Din nou vom merge la scoala. Si am impresia ca sambata asta nu va fi deloc ca cea din 27 martie.
Atunci nu am facut decat sa ne uitam la un film ( (:| ). Insa acum cred ca vom face ore pe bune, toti profesorii planificandu-si ce vom face maine.
Bine ca nu mai e niciun concurs in plan pentru maine.

Ziua de azi a fost cum nu se poate mai proasta.
Pentru ca m-am trezit cu o durere neprietenoasa de cap.
Si ea a continuat pana pe la 4 dupa - amiaza. Cand trebuia sa fiu la scoala.
Dar la geografie durerea devenise insuportabila si nu ma puteam concentra deloc.
Domnul Negrean a observat ca ceva e neintregula si a crezut ca ma gandesc la ceva anume.
Dar nu. Pe mine ma durea capul.
Nu stiu de ce, dar am inceput sa plang. Ciudat !
De obicei nu plang cand ma doare capul.
Acasa, pentru ca am fost trimisa, am luat o pastila si am adormit dusa de la 2 pana la 4.
De abia puteam sa ma abtin. Suspinam intr-una.
La 4 i-am dat de veste si mamei mele, apoi am plecat la scoala, pentru a-mi lua temele.
Toti colegii ":O! Te-ai intors? Aaa, pai eu nici ca mai veneam." :)).
Apoi, ca totul sa fie si mai frumos, am pierdut o minuscula piesa de la mp4, pentru care a trebuit sa ma intorc, din nou!, la scoala, pentru a o gasi.
Saraca piesa, era pe jos, gata sa fie maturata.

Eii, uite ca pana la urma am avut si ceva noroc.

Caii.


Da, caii. Aceste superbe animale !
Desi imi placeau de mai mult timp, acum i-am redescoperit, lucrand la un proiect pentru biologie.
Sunt ataaat de eleganti, incat nu ma pot abtine sa nu ii admir.

Polska jest w żałobie.

(Polonia este in doliu.)
Nu stiu pe cati dintre voi ii va interesa ce voi scrie eu aici, dar pe mine da, chiar ma intereseaza.
Cred ca daca ati urmarit stirile zilele astea, ati vazut prin ce momente de cumpana trece Polonia.
Accidentul aviatic de la Smolensk a adus tristetea in sufletele polonezilor si nu numai, pentru ca si alte popoare sunt alaturi, cu sufletul, de familiile celor 96 de victime.
Acolo, la Smolensk, si-au pierdut viata politicieni, jurnalisti tineri, dar si familia prezidentiala.
Lech Kaczynski a pasit spre Rai alaturi de sotia sa, lasand in urma o Polonie inlacrimata.
Chiar daca politica nu ma intereseaza decat atunci cand sunt alegerile...sau nici atunci, acum m-am intristat la auzul cumplitelor vesti.
Kaczynski va fi inmormantat duminica, impreuna cu sotia sa, la Cracovia alaturi de regii Poloniei.
La inmormantare se vor prezenta sefii mai multor state, cum ar fi Barack Obama, Traian Basescu sau Dmitri Medvedev.

8 aprilie 2010

Haine noi.

Nu pentru mine, desi am cateva noi achizitii prin sifonier. Ci pentru Maria Sa Blogul.
Care a fost imbunatatit, cred eu, si innoit.
A se observa ca am si fani. Si o intrebare, adica doua, pentru comentarii.
Noul aspect mie imi place, poate mai mult decat celalalt. Desi culorile sunt inchise si nu tocmai potrivite pentru primavara ce in sfarsit a venit si la noi.
Cum am zis si in postarea anterioara, s-a lasat si cu nervi. Ati vazut voi de ce.
Aveam in plan sa fac si cate un sondaj pe saptamana, dar m-am razgandit.
Voi ce ziceti? Sa fac sau nu?
Astept pareri despre noua "infatisare" a blogului si despre sondaj.
:)

Schimbari.

Dupa cum ati vazut, blogul meu are un nou aspect, asa ca de primavara. Sau nu ! Ca e cam inchis la culoare.
Mda...desi deseori schimbarile aduc cu ele SI ceva bun, la mine au venit la pachet cu emotii si nervi.
Pentru ca mi-am schimbat adresa de blog in "http://anghelbianca.blogspot.com", comentariile postarilor s-au dus. Si cand am vazuuuut [-( ! Deja intrasem in panica, nu stiam cum sa rezolv. O strumfisem rau de tot! Imi voiam comentariile inapoi !
Dar uite ca in creierul meu mai sunt si neuroni lucratori ! Asa ca mi-a venit...super-magnifica idee de a-mi schimba din nou adresa. In cea veche.
Si uite asa comentariile mele au revenit.
Minune sau nu, pentru mine conteaza ca ele, comentariile, sunt acolo unde ar trebui, adica la postari.
Caz rezolvat pentru (si de) Super-Bia !
:)

5 aprilie 2010

Aloha ! :)

Heeii, m-am intors ! Cum de unde?! De la bunici, unde am petrecut un Paste SENZATIONAL :P.
Sper ca si voi la fel. Iepurasul a fost si de data asta, bogat. Mai ales in dulciuri. Dar...cum orice lucru are si partile lui rele...nici week-end-ul asta nu s-a lasat mai prejos. Asa ca acum sunt racita...aproape cobza. Totusi...sa lasam partile rele deoparte si sa vorbim despreee Aprilie. Eu am fost pacalita de cateva ori de colegi, dar am reusit sa imi pacalesc si eu parintii.
Eu:
Mami...am luat 8 la Biologie...
Mami: Pai cum?! Mi-ai zis mai devreme ca ai luat 10 la Mate si acum imi dai si vestea proasta?! Cum ai reusit sa il iei?
Eu: Pai...pacaleala de 1 Aprilie.
Mami: Pfiu...

Eu: Tatiiii, am luat 8 la Romana.
Tati: Aaa, pai...eram sigur!
Eu: Pacaleala de 1 Aprilie! Am luat 7.
Tati: I-auzi! Mai bine!
(De fapt, am luat 10. I-am zis eu adevarul mai tarziu.)

Iar eu am primit pacaleli de genul..."Vezi ca ti s-au rupt tenesii!". Si eu ca fraiera, am crezut.
Pacat ca s-au dus si astea doua zile importante la fel de repede cum s-a dus si Craciunul...si Ziua Mamei...Dar o sa vina si altele, cum ar fi Ziua Copilului. Ca...tot copii suntem, nu?
:)